„Noa, amu c-ai făcut zama die morareu și ț-o rămas carnie din pui, fă binie și punie on laboș și fă o topală cum zâc io. Împartie carnea așe în dăraburi mai mărișoare, sărează-le, thipărează-le și punie-le înt-o coveciară cu fărină albă, amestecă-le binie să să prindă fărina die carne. Scutură-le și frijele în laboșu în care-ai pus oloi. Frijele pă tăitie părțâle, le tăt întorci, da focu să hie blânduț, nu trebe să le arz defel.

Scoț carnea friptă di-opartie înt-on castron și-l coperi să steie așe mai cald. În oloiu ce-o rămas tie pui și friji ciuciulețîî și mai pui ș-on pumn- doi die hiribe. Die ai oiță uări creasta cocoșuli, punie-le și pă iele. Frije-le cu grije, nu tie zoli, că nu țî sorgoș die nimnică, când lucri, api lucri! Noa, așe! Îi vide că nu-ț trebe apă defel. Pui o lingură die poprică dulce și petrinjei cât die mulț. Amu pui napoi carnea friptă pă jumătatie, amesteci și, tăt așe, focu molcom, încet, încetuț să fac iele binie. Nu-ț trebe nicio îngroșală.

Ai pus doară carnea pân fărină și fărina ceie face topala numa cum trebe die groasă. Dacă tătuși nu ii nimeri cum ț-a plăce, ai acole la-ndămână zupa pă care o-ai făcut din cioantele puiuli. Cătă când ii gata și carnia și ciupercile, îi punie și tri linguri die groștior uări laptie prins. Da, știi cum faci? Scoț din zoaftu ala di la topală așe cam o ulcică și-l amesteci înt-on blid mai mare cu groștioru o cu laptile acru. Le freci laolaltă binie, binie și le adauji la topală. Mai hierb iele on ptic și nu-ț mai trebe numa mămăliga! Șohan n-ai mâncat tu topală ca aiasta!

Să-ț deie Dumnezo sănătatie și putiere-n ciaonte!”