Am vrut să te iubesc.
Tu, stăpân pe sufletu-mi deschis,
Tot pleci și uiți să îmi dai drumul să trăiesc.
Iar eu aștept și tot aștept,
Cum tot aștept să miște limba unui ceas oprit la fix,
Să te întorci, să mă cuprinzi,
Să mă iubești,
Să îmi dai liber sufletului trist.

Și cât de mult îmi place să te simt
Când vii în valuri de suspine.
Chiar de mă sfâșii în acele clipe când mă strigi,
Și-mi strânge pieptul inima în dinți,
Tot este bine.
Că știu c-atunci ți-e gândul doar la mine.

Nu mi-e ușor. Mi-e greu adesea să zâmbesc,
Dar tot zâmbesc, e despre tine.
Pentru că-n viață așa-i făcut să fie,
Ca să putem discerne,
O dată greu și-o dată bine.
Așa doar știm să prețuim,
Acele clipe de iubire, iubire.