În satele din Sălaj, umblatul cu colinda este un obicei care se practică an de an, în ajunul Crăciunului. Fiecare gazdă își pregătește bucate alese pentru a-i servi pe colindători așa cum se cuvine. Tradițiile, însă, diferă de la sat la sat, deşi toate au în comun această practică de a merge și a vesti nașterea Mântuitorului. Un prim obicei care diferă în satele sălăjene este perioada din zi la care se începe colindatul. Dacă în unele sate se merge ziua la colindat, într-altele se merge noaptea.

Corinda – danţul la care se prind tineri şi bătrâni deopotrivă

În satul Iaz, se umblă ziua la colindat. Feciorii satului pornesc cu colinda de la casa preotului și cutreieră tot satul, adunând bani de la fiecare casă. Cu banii adunați se organizează, în a doua și a treia zi de Crăciun, Corinda, un fel de horă, la care participă atât tineri, cât și bătrâni. Acest danț, cum i se mai spune, se desfășoară la Căminul Cultural din sat, unde din banii strânși se invită o formație de muzică populară. Tot ziua se duc și copiii satului cu Viflaimul și cu Steaua, iar fetele se duc să colinde din casă în casă nașterea Pruncului Isus, după cum ne-a împărtășit un fiu al satului.

Ceteraşii iau fetele de măritat la dans

În satul Valcău de Jos, se merge noaptea la colindat. Băieții mici merg cu Steaua, băieții mai mari merg cu Viflaimul, iar feciorii de însurat își angajează lăutari și merg împreună la toate casele. Tradiția în sat spune că fetele mari, fetele de măritat, stau acasă și așteaptă colindătorii, iar fetele mici se duc la colindat. În casele unde există fete de măritat, ceterașii le iau la dans. Obiceiul este ca în prima zi să se stea acasă, iar în a doua și a treia zi de Crăciun să se facă colinda satului. Această colindă a satului se ține la Căminul Cultural din sat, unde participă atât cei mici, cât și cei mari, pentru a cânta, a dansa și a se bucura împreună.

Veseli’ti gazdă?

În satul Bădăcin, copiii pornesc la colindat odată cu lăsarea întunericului, iar tinerii mai târziu. Colinda lor este răsplătită cu mâncare și coptături. Ei colindă toată noaptea, până dimineața, iar dacă nu reușesc să ajungă la toate casele, continuă în Ziua de Crăciun, după ce participă la Sfânta Liturghie, unde vor colinda întregii comunități. Obiceiul este ca la intrarea în casele oamenilor, colindătorii să întrebe “Veseli’ti gazdă?”, iar gazda să răspundă “Veseli”. La ieșire, se colindă “Trei păstori se întâlniră”. Fetele de măritat pregătesc colaci împletiți pe care îi oferă feciorilor care vin să colinde. Ele însoțesc grupul de colindători doar în vecini, după care se întorc repede acasă pentru a primi alți colindători. Copiii mai mici se duc cu Steaua și cu Viflaimul. Un alt obicei în Bădăcin este teatrul religios popular, la care participă săteni care interpretează anumite personaje, după cum ne relatează Monografia satului, semnată de preotul Greco-Catolic Cristian Borz.

Din casă-n casă cu hegheduşul

În satul Drighiu, cei care merg la colindat sunt feciorii satului. Ei își aleg doi conducători care sunt respectați de întregul grup și un muzician numit hegheduș, care cântă la vioară. Încep colindatul seara, și pornesc de la biserică intrând apoi în fiecare casă pentru a vesti bucuria nașterii lui Isus. Colindătorii poartă pe cap clopuri din carton pe care sunt agățate panglici colorate, iar unul dintre ei poartă o bisericuță din carton pe care sunt lipite iconițe. Obiceiul este să se colinde în curte, iar în casă fata îmbie feciorii cu colaci, după care este jucată de aceștia după zisu’ heghedușului. Copiii mici, până la vârsta de 9 ani, umblă cu Steaua în grupuri de câte trei membri. După ce au colindat afară și intră în casă, ei cântă “Cu noi este Dumnezeu”. Nouă copii cu vârste între 9 și 16 ani umblă cu Viflaimul, fiecare având un rol bine determinat și câte un nume religios, ne-a declarat fostul paroh greco-catolic, Florin Mărincean.