Una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creştini, Boboteaza se sărbătorește în satele sălăjene, cu colinde, obiceiuri și ritualuri populare. Botezul lui Isus în râul Iordan, de către Ioan Botezătorul, este o sărbătoare cu dată fixă care are loc în fiecare an, în data de 6 ianuarie. Din punct de vedere laic, acest praznic marchează sfârșitul sărbătorilor de iarnă.

Chiraleisa, țuraleisa și ciutruca

Tradiția în satul Valcău de Jos este ca în ziua de Bobotează, după celebrarea Liturghiei, să se meargă la râul Barcău, care străbate satul, unde are loc sfințirea mare a apei, în prezența credincioșilor adunați.
Așa cum în Ajunul Căciunului se merge cu colinda, așa în seara de Ajun a Bobotezei se umblă cu chiraleisa. În Valcău, se adună cete de urători care conform unui traseu prestabilit, colindă satul în lung și-n lat, pentru a ura gazdelor prosperitate și sănătate pentru anul în curs. Ei sunt răsplătiți de gazde cu nuci și mere, și niciodată cu bani.
Urăturile lor sună cam așa: „Câte paie pă coteț, atâte fete-n undeț”, „Câte pietre la fântână, atâte oale cu smântână”, “Câte paie pă casă, atâte fete la masă”. O tradiție mai veche spune că aceste grupuri trebuiau să înconjoare casa și să intre prin grădină în casele oamenilor, pentru a face urările.
În satul Iaz, obiceiul este ca sfințirea apei să se facă în biserică, iar fiecare enoriaș să își ducă vasul gătat pentru a-și lua din apa sfințită. Tradiția este respectată și de tinerii iezani, care umblă cu țuraleisa pentru a le ura sătenilor belșug în anul care a început. La canceu se leagă un fir de busuioc, o mușcată înflorită și un tricolor.
La Bădăcin, lumea se adună la cea mai veche și cea mai bună fântână din sat – fântâna de la Cioroi, unde are loc sfințirea apei. Oamenii pregătiți cu vase își iau apa proaspăt sfințită și o folosesc apoi pentru a-și stropi casele sau pentru a bea din când în când. Un alt obicei de Bobotează este „Ciutruca”, o tradiție prin care tinerii îi ironizează pe cei trecuți de prima tinerețe care au rămas necăsătoriți.

Post negru şi grupuri de mascaţi

În ajun de Bobotează, în câteva din satele sălăjene se mai păstrează tradiţia ca fetele de măritat, care vor să-şi vadă în vis ursitul, să ţină post negru, fără mâncare şi apă, până seara când mănâncă o felie de pâine prăjită cu sare. Înainte de culcare îşi pun sub pernă un fir de busuioc şi o oglindă, iar cel pe care îl vor visa în timpul nopţii, aducându-le un pahar cu apă se spune că le va fi ursit.
Tot în ajun de Bobotează copiii şi tinerii umblă cu Ţuraleisa din casă în casă pentru a vesti Boboteaza şi a face urări de rod bun şi belşug: „Câte paie pe casă, atâţia galbeni pe masă.“, după fiecare urare strigându-se Ţuraleisa. Unii din cei care umblă cu Ţuraleisa se maschează pentru a nu fi recunoscuţi şi le fac sătenilor, care i-au supărat în timpul anului, tot felul de şotii. Astfel, unii sălăjeni se trezesc în ziua de Bobotează cu porţile scoase din ţâţâni şi mutate câţiva metri mai încolo sau cu clanţele de la uşi legate, cu lemne mai puţine în curte ori cu carul deasupra şurii.