” – Amu, că-i iarnă, curethi morat ai, on dărab die cărnaț afumat ieste! Îț mai trebe ciapă și tri linguri die rișcaș și, iacă, poț face o zamă! Una, duoauă faci o zamă!

Zama asta io cre că să făciea în tătă casa și-n tăitie satile ieste.

Tai curethiu morat ca tomajii. Îț trebe cam on blid die curethi tăiet. Pui curethiu la hiert. Nu pui sare, curethiu îi bugăt die sărat.

Tai ciapa scrijele și o țâpti în oală păstă curethi. Pui și o crenguță die cimbru.

Până hierbe curethiu tai roatie subțâri on dărab die cărnaț afumat. Pui cărnațu în zamă. Amu pui și rișcașu.

Faci o îngroșală dint-o lingură die oloi și tri linguri die fărină nulașe. Le friji o țârucă, nu arz diefel fărina, traj laboșu di pă foc, pui o lingurucă die poprică dulce, amesteci și potolești cu o finjie die moare pă care o pui tăt pă rând și tăt amesteci. Pui să hiarbă încetuț cam on sfert die cias.

Cătăcând o hiert și curethiu și cărnațu, pui îngroșala în oală și mai dai on clocot bun.

Amu coț die sare și, dacă vrei, mai pui moare, die vrei zama mai acră. O faci după cum vă place. Cinie vre își punie în blid și groștior.

Dreptu-i că nu-i greu die făcut zama asta?

Hilimonu mnieu mânca zama cu o ciapă zdrobdită cu pumnu în dosoi, sărată și oloită! Așe-i plăciea lui…

S-aveț poftă! Dumniezo Vă-mbucure!”