Pentru că pe scenă urmau să evolueze actorii asociaţiei „Artemotion“ din Oradea, biletele s-au vândut ca pâinea caldă încă din prima zi, iar zălăuanii au umplut ochi sala de spectacole a Casei Municipale Zalău, ca de fiecare dată când vine vorba de cuplul deja îndăgit de actori Mirela şi Sebastian Lupu. Piesa le-a stârnit interesul de cum au auzit titlul – „Buletinista“, şi au început să facă scenarii amuzante cu câteva zile înainte, intuind hazul ce l-ar putea aduce o piesă cu un asemenea titlu.

Decorul, o bancă într-un parc şi un tomberon de gunoi, şi debutul piesei cu replica „Ai cumva un chibriţel?“ le-a stârnit şi mai tare interesul, iar aşteptările le-au fost răsplătite cu vârf şi îndesat, întrucât actorii nu s-au dezis nici de astă dată, aducând buna dispoziţie, râsul, aprecierile şi aplauzele călduroase ale publicului încă de la primele replici.

Piesa „Buletinista“ este, de altfel, o poveste cât se poate de actuală, în care cei doi actori pun în scenă două din preocupările de bază a omului obişnuit: el să aibă o viaţă amoroasă cât mai bogată fără să-i afecteze familia, ea să-şi refacă viaţa şi să se recăsătorească. Datorită intenţiilor ascunse atât de diferite ale celor doi protagonişti, parcursul piesei este cât se poate de hazliu, plin de răsturnări de situaţie, în care minciunile lui sunt demascate pe rând de vivacitatea ei. În final, rămân ei însăşi cu propriile nemulţumiri, dezamăgiri şi aspiraţii, pe care fiecare încearcă să şi le împlinească pentru a-şi face viaţa mai frumoasă. Bineînţeles că debutul piesei în care ea recunoaşte în el bărbatul de acum câţiva ani cu care a petrecut o noapte de neuitat şi în care şi-a pus speranţe mari aşteptându-l, şi faptul că el nu o recunoaşte pe Vera de atunci, a stârnit amuzamentul, dar şi compasiunea publicului pentru ea.

Buna dispoziţie i-a însoţit multă vreme pe zălăuani, în drum spre casă aceştia remarcând cât de mult i-a crescut părul lui Sebastian şi ce bine-i şade, şi cât de bine o prinde pe Mirela stilul bob şi cât de bine se completează cei doi actori pe scenă, şi imediat s-au întrebat oare când o să-i mai vadă. Bineînţeles că şi-au amintit şi de „Tanţa şi Costel“, de „Cerere în căsătorie fără Cehov“, de „Sărumânadecâtmăplimbam“ şi de câteva din replicile lor preferate: „Domnişoară, nu uita că sunt un organ în exerciţiul funcţiunii“, „Vaaai, deci să înţeleg că ar trebui să vă prezint sibiul?“, „Da, de îndată! Cu nume…pronume…tot!“ , „M-ai lovit în inedit“, iar de data asta au luat cu ei replica „Ai cumva un chibriţel?“. Le mulţumim şi îi aşteptăm de fiecare dată cu drag.