” – Tocana asta o făcieam bugăt die dies. În timpu săptămânii o făcieam, că o făcieam fără carnie. Dacă nu aflam bureț pân pădure o făcieam și fără bureț. Da tăt mai bună-i cu ”carnie die pădure” cum le zâciea măicuța la bureț! Acarcare fel die bureț poț punie, uăiță, albe di pă rât, ciuciuleț, crăiță, da cele mai bunie-s hiribele. Nu-s bureț ca hiribele! Amu folosăști ciapă și ai verdie, îț mai trebe o thipărușe, duoauă, doi morcoz, on dărab die petrinjel, doi-tri porodici. Corățăști și speli binie ciapa și aiu. Tai mânâmțăl partia albă di la iele. Tai și thipărușa scrijeluță mnici. Tăt așe faci și cu zărzăvatu, morcodu și petrinjelu.

Speli binie, binie burețîî și-i tai în tri-patru, care cumî-i die mare. Noa, le ai pă tăitie pregătitie! Tie apuci și faci tocana. Dacă nu iera post folosam la tocană o scrijea die clisă afumată cu care dădieam gust cî die cât. Clisa nu lipsa păstă vară din mâncare! Așe o țânieam să trecem și vara cu clisa că o punieam ba în zămuri, ba în tocanie, ba în piroștie. Ala iera gustu die carnie tătă vara! Tai mânânțăl clisa. Bistoș că tu îi punie on dărăbuț die pecie afumată, numa di-aceie că tu a pecie! Pui o lingură die unsoare în laboș și friji clisa. Pui păstă clisă ciapa și aiu tăietie, pui și sare. Amesteci și le cârcălești laolaltă. După ce s-o muiet ciapa, pui burețîî, cam on bliduț die bureț pui. Poatie amu a trăbui să pui o țârucă die apă caldă. Nu tădiauna trebe, după cum lasă apă ciapa și burețîî…Amesteci, și poț punie și coadile verz di la ai și di la ciapă și mai pui zărzăvatu pă care l-ai corățat și l-ai tăiet… Pui o lingurucă die poprică dulce păstă mâncare. Adauji thipărușa tăietă, amesteci și pui înt-on drept cu iele apă caldă.

Mai coț die sare! Leji căt-o-laltă tri hire die cimbru verdie și frunză die țeler uări die petrinjel. Le pui și pă iele în laboș. Când încep a hierbe, pui porodicii spălaț binie și crestaț în tocană. Atâta-i țâi cât să să opărească ca să poț diesface pelița di pă ii. Corățăști și speli perile. Le tai di-a lungu în tri-patru și le pui în tocană. Vez dacă mai trebe apă. Da, să nu faci zamă! Pui apă numa câtă trebe la o tocană. Până hierb și perile, tai coscuță mnici porodicii și-i pui în mâncare. Da numa după ce tăiticele o hiert! Punie și thiperi. Așe faci tocana die pere cu bureț. Mâncarea asta poatie hi și die post dacă nu pui diefel clisă și unsoare. O faci numa cu oloi. Ț-am fo povestită că în vremea războiuli, când o trecut niemțîî pân sat, ni-o lăsat una-alta. Sopon, ciocolată, mniere coștie, conzerve ni-o lăsat. Și cu carnie și cu fasole. Noa, la tocana asta mai punieam câtie o conzervă die asta după ce o gătam. Gătam tocana, înt-on laboș mnic încălzam conzerva și o adăugam în laboș.

Noa, o mai tomnieam și avea și carnie! Punieam uări cu carnie uări cu fasole, acarcare iera bună. Apoi după ’60 încoace o-nceput să aducă și la bold, la coparativă, o-nceput să aducă conzerve. Și iară le-am pus în mâncare. Și-n piroștie punieam carnia din conzervă. O fo vremuri când mai greu aflai carnie. Că o-nceput cu colectivu și mai rar tăieia-i câtie on iosag, câtie oarice. Și numa pă ascuns! Amu aveț die tăitie! Numa mintie vă mai trebe! Da și die aceie aveț bugătă. Dreptu-i că la unii nu-i tătă bună! Da, așe o fo lumea și tăt așe a hi! Doamnie ajută! S-aveț sânătatie!”