” – Ni numa’ punie-tie și fă tocana asta, una-duoauă o faci! O poț face din carnie die pui fără cioantie, o poț face din carnie die porc, mai ales din peștile porculi o poț face, că nu-i grasă carnia lui. O poț face și din pui cu tătuli cu cioantie, cum vrei o faci. Uărișicum o faci, nu-i greu die făcut!

Tai carnia dărăbuță ca di-o îmbucătură, pui păstă iea sare și mai pui tri linguri die fărină, scuturi vasu să să prindă fărina pă carnie. Scoț carnia din vas să rămâie numa’ atâta fărină cât să țânie pă iea. Friji carnia înt-on lăboșel cu fundu mai gros. Numa’ cu oloi o friji! O friji binie pă tăitie părțâle, n-o lași diefel să să ardă! Când crez că s-o făcut binie, pui păstă carnie moare rece. O pui tăt câti-on ptic, tăt câti-on ptic. Iestimp tăt amesteci. Așe s-a face zoaftu cum îț place die gros, după câtă moare pui. Lași zoaftu mai lunguț că mai trebe să hiarbă tocana și să mai îngroașe.

Pui poprică dulce die vrei să aibă tocana o țârucă die culoare. Nu-i musai să pui, numa’ die vrei. Da a hi musai să pui ai! Tri, patru cățăi die ai pui, îi zdrobdiești binie și-i pui în laboș cătă sfârșit. Fără ai nici n-are rost să faci tocana asta! Tăt amu pui și thiperiu. Vez die-i gata carnia și punie o lingură bună die groștior gras, die dhiboliță, die ai. Amesteci, amesteci, tocana hierbe încetuț. Nu mai trebe să pui numa’ petrinjeii și-i gata tocana. Să știi că poț face tocana acră și cu dăraburi die carnie afumată, mai ales pecie uări coroi, să nu hie tare grasă. Lași carnia afumată în apă rece să mai iasă sarea și nici nu mai pui sare în tocană până cătăcând îi gata ș-o cuștulești. Atunci vez die sare! Poț face și cu carnie afumată și dărăbuță die cărnaț afumat! Da asta îi cam altăce, îi zâce pâcă, ț-oi spunie odată cum să face, die nu ț-am spus.

Tocana acră o pui în blid și încinji în iea cu mămăligă! Tumna ai făcut o tocană mai altfel numa’ pântu c-ai pus moare în loc die apă! Die nu-ț place tare acru, pui moare îndoită cu apă.

S-aveț sânătatie și bucurii! Doamnie ajută!”