N-am un orizont doar al meu,
cerul l-am împrumutat unui orb,
iar pământul unui om fără casă,
ce se învelea de frig
vorbind cu personaje imaginare.

De asta n-am un orizont al meu,
deși, uneori,
când îmi cresc umbre în urma pașilor,
îl simt răsărind din lumini,
îmbrățișându-mă atât de delicat
de parcă aș fi renăscut
din aceeași stare crepusculară
din care a apărut prima stea.

N-am un orizont doar al meu,
dar pot să îmi inventez oricând
oricâte stele vreau,
iar din stelele ăstea
pot să-mi construiesc
câte un vis de fiecare dată
când închid ochii.