Două legi locale au bulversat, zdravăn, în ultimii ani, posesorii auto din Zalău, şi nu numai. Prima, cea cu introducerea parcărilor cu plată, a picat ca o piatră pe capul conducătorilor auto, în condiţiile în care, pînă în acele vremuri, circulaţia şi parcarea maşinilor era liberă pe străzile municipiului. Dar, cel mai probabil, prima lege locală a fost menită doar să o prefigureze pe cea de a doua, cea a ridicărilor de maşini parcate ilegal, hotărîre municipală ce a stîrnit şi stîrneşte în continuare multe controverse. Iar ambele legi locale au fost votate şi aprobate cu mult sîrg, spre fluidizarea circulaţiei zălăuane, fluidizare care, acum, după ani şi ani de la introducerea celor două legi, se poate constata că nu s-a realizat. Așa că am rămas doar cu amenzile usturătoare și cu certurile ca între birjari, certuri, pe de o parte între particpanții la trafic, cu nervii întinși la maxim de circulația orelor de vîrf, iar pe de altă parte, cu cei care veghează vigilent la aplicarea legii, care stau la pîndă pe la colțurile zonelor mai aglomerate și te ”ard” imediat ce te-au prins în flagrant. Pentru că asta este motivul suprem al existenței lor pe pămînt.

Vor apărea, din nou, voci, care vor spune că ne legăm de problema asta, întoarsă, de-a lungul anilor, pe toate fețele; că în toate orașele mai mari din țară se aplică cele două legi, ba chiar și în străinătate se ridică cu sîrg mașinile parcate aiurea. E adevărat, însă scopul nostru nu e de a privi spre ceea ce se întîmplă în alte orașe sau în străinătate. Noi am dori să găsim soluții viabile spre rezolvarea problemei circulației mașinilor din Zalăul de centru, respectiv zona Consiliul Judeţean – Piaţa Agroalimentară – Silvania – Galeriile Meseş, situaţie care nu ar trebui să existe într-un municipiu ce se vrea civilizat.

Ce faci cînd rămîi fără maşină?

Dreptul de proprietate este dreptul unei persoane de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. Asta e lege şi ar trebui privită ca una dintre cele 10 porunci ale creştinismului, ori, poate, ca toate cele zece porunci la un loc. Nimeni nu se poate atinge de proprietatea ta, decît în cazul în care se doveşte că ai dobîndit-o ilegal.
Pe de altă parte, chichiţe şi posibilităţi de interpretare pot fi găsite şi aici, deoarece în majoritatea cazurilor de aplicare a hotărîrii locale, consiliile îşi depăşesc limitele legale, iar asta pentru că o lege locală nu poate surclasa o lege ordinară. Ridicarea maşinilor mai este ilegală, în cele mai multe situaţii, şi pentru că nu sunt îndeplinite simultan cele două condiţii impuse prin lege – autoturismul este parcat neregulamentar şi reprezintă un obstacol pentru circulaţie, iar acest lucru este cel mai viabil de contestat în justiţie de către cei care ajung în situaţia asta.
Deci, ce poţi face în cazul în care consideri că ai fost ţinta unui abuz în această situaţie? Asta, evident, doar în cazul în care nu ţi-ai lăsat maşina în mijlocul drumului, ca să mergi la bistroul de alături să bei o cafea – pentru că există şi astfel de oameni.
Primul lucru pe care îl poţi face, în momentul în care vezi că maşina ţi-a dispărut – evident, după ce treci de momentele de panică, este să reclami la poliţie furtul maşinii, caz care nu prea se mai întîmplă, deorece agentul constatator al contravenţiei săvîrşite de tine trebuie, neapărat, să-ţi înmîneze un proces verbal de contravenţie. Nimeni nu-ţi poate lua maşina aşa, din senin! Iar procesul ăsta verbal poate fi contestat în fel şi chip, începînd de la faptul că nu se constată, cel puţin, cazul care, potrivit legii, autoturismul tău, parcat aiurea, constituie obstacol pentru circulaţie. Apoi, cu un avocat bun, se poate contesta modul de întocmire al procesului verbal – pe care tu, mare contravenient, nu ai obligaţia de a-l semna. De altfel, situaţii de genul acesta au avut loc cu sutele şi în ţară, dar şi în Zalău, ajungîndu-se, în cele din urmă, la anularea procesului verbal şi la returnarea amenzii plătite.

Se lucrează la greu…

Potrivit datelor oficiale ale Primăriei Zalău, în cursul anului trecut au fost ridicate “de pe domeniul public” 650 de maşini, deci s-a lucrat la greu, cu cel puţin 2 maşini săltate pe zi, dacă luăm în considerare, totuşi, sîmbetele şi duminicile, în care, bănuim şi noi, activitatea spornică a “ridicătorilor” stă.
Pe de altă parte, ne bucură faptul că nu toţi “contravenţionalii” au acceptat tăcuţi şi smeriţi situaţia şi au atacat în instanţă acţiunea primăriei. Deşi în instanţa sălăjeană au ajuns doar 26 de asemenea contestări – din care 15 au fost cîştigate de către aşa zişii contravenţionali (reamintim, este vorba doar de anul 2012), problema ar putea pune un semn de întrebare celor care au pus în scenă serviciul respectiv, în sensul că ceva ceva scîrţîie. Salutăm în acest mod şi apariţia, la nivel de muncipiu, a unui posibil grup de avocaţi specializaţi în dreptul civic.
Şi nu putem să nu remarcăm formularea oficială a ridicărilor de maşini de pe “domeniul public”, formulare care include, poate un pic prea la modul general contravenţia săvîrşită: a fost sau nu vorba de maşini staţionate ilegal şi care obstrucţionau circulaţia rutieră?

Soluţii mai paşnice de rezolvare a ambuteiajelor?

Da, ar exista, dacă ar exista un pic de bunăvoinţă şi în cazul celor care din birourile rupte de lumea de afară nasc fel de fel de legi care nu numai că nu sînt viabile, ci mai şi atrag nemulţumirea contribuabilului.
Un simplu analist de trafic postat în zona problemă ar putea constata, după cîteva ore de supraveghere, că circulaţia este îngreunată de cei care au de rezolvat acte la Serviciul de Înmatriculări, ori de cei care fac piaţa cu maşina. Peste ei se mai suprapun persoanele care au treburi pe la bănci sau în alte obiective din zonă, ori cei care înţeleg că trebuie să ajungi la lucru parcîndu-ţi maşina personală chiar în faţa biroului.
Din punctul ăsta de vedere, cel mai rezonabil ar fi închiderea completă a circulaţiei din zona problemă, pentru utilizatorii fizici. Evident, această măsură ar atrage asupra autorităţilor alte nemulţumiri, plus faptul că, pentru această soluţie, ele ar trebui să asigure parcări periferice zonei centrale. Pe de altă parte, ştim cu toţii că parcările centrale destinate tranzitului sunt, zilnic, ocupate de cei care lucrează în zonă, indiferent că e vorba de funcţionari de Prefectură, Consiliul Judeţean, Inspectorat Şcolar, Casă de Asigurări etc. Deci, am putea vorbi, totuşi, de o limitare a traficului în această zonă.
Şi, încă ceva: legea, aşa cum e, abuzivă, ilegal de legală sau, pur şi simplu, interpretabilă şi, ca atare, discutabilă, ar trebui să se aplice fără discriminări. Cu toţii ştim că există zeci pe persoane “sus puse”, atît în Zalău, cît şi în judeţ, care şi-ar putea parca maşina oriunde în Zalău şi nimeni nu ar lua vreo măsură punitivă. Pentru că aşa am fost şi aşa au fost obişnuiţi noi şi ei: nimeni nu e mai presus de lege, în afară de cei care-s mai presus de orice lege!