Conferința cu tema „Realizarea României: Statul națiune în sistemul internațional”, susținută de prof. univ. Vasile Pușcaș, a deschis, miercuri, 21 februarie, la Zalău, seria de conferințe dedicate Centenarului Marii Uniri, organizate de Centrul de Cultură și Artă Sălaj, prin managerul Daniel Săuca. La eveniment au participat oficialități locale și județene, istorici, profesori și oameni de cultură.
Cu această ocazie au fost lansate, de către directorul Vasile George Dâncu, volumele apărute la Editura Școala Ardeleană cu sprijinul CCAJS: Vasile Pușcaș – „Philip E. Mosely despre Transilvania și Basarabia” și Mihail P. Dan – „Cehi, slovaci și români în veacurile XIII – XVI”.

Conferința s-a dovedit a fi o întâlnire cu faptele istoriei, în care cei prezenți au interacționat cu prof. univ. Vasile Pușcaș, au cerut detalii și informații suplimentare, i-au cumpărat volumele și au dorit un autograf.

„România modernă și-a desăvârșit profilul identitar, național și teritorial la 1918. Atunci România a devenit cu adevăratelea modernă. Și vreau să vă spun că de la Renaștere, trecând prin secolul al VIII-lea și cu predilecție după Revoluția Franceză, modernitate din punctul de vedere al constituirii statului însemna principiul naționalității. Statul, conform modernității, înseamnă o comunitate autodefinită cu o identitate clară, într-un anumit spațiu.(…)
Românii au reușit să creeze, în câteva etape, pornind de la un program sănătos în 1848, pornind de la inteligență diplomatică, în 1859 și 1877, să creeze un stat, un stat numit România. Statul Român a fost cel care la sfârșitul secolului al XIX-lea a dat impulsul de a se aduna spre sine teritoriile locuite de români din Transilvania, din Bucovina și din Basarabia. Nu a fost o operațiune mecanică, a fost o muncă extraordinară, în primul rând a românilor cu românii înșiși. Dacă vorbim de ardeleni, românii până la 1881 nu aveau o voce identitară politică. Abia în 1881, când s-a creat Partidul Național Român, s-a putut vorbi despre reprezentanți ai Națiunii Române din punct de vedere politic. După aceea avem acțiunile, nu doar identitare, dar de-adevăratelea naționale, cu Replica din 1891, cu Memorandumul 1894, cu reacția, inclusiv de aicea din Sălaj, foarte interesantă cu Milenium. Apoi la începutul secolului al XX-lea s-a trecut, după 1905, de la pasivism la activism și unul dintre cei care au argumentat extraordinar, în Comitetul Executiv al Partidului Național Român, trecerea spre activism a fost exact Iuliu Maniu, care după această perioadă, în 1906, intră în bătălia parlamentară la Budapesta și chiar primul lui discurs este un program nu de afirmare a unei identități naționale, ci de afirmare a voinței pentru autonomie națională. (…) Realizarea Unirii nu a fost o cale, presărată cu petale de trandafiri, pe care au mers ardelenii, bucovinenii și basarabenii și au pus gardul tricolor și au spus: Gata, am făcut Unirea! A fost o bătălie cu circumstanțele, și ale războiului și ale revoluției bolșevice, și ale revoluției bolșevice, apoi, din Europa Centrală, inclusiv din spațiul germanic, absolut extraordinară. S-a reușit printr-o foarte bună coordonare strategică (…) prin îmbinarea diplomației cu instrumentul militar. Și aș spune că realizarea statului națiune, la 1918, nu a fost doar rezultatul unei conjuncturi, a fost rezultatul unei adevărate bătălii pentru stat național“, a explicat istoricul sălăjean.

„Philip E. Mosely despre Transilvania și Basarabia”

„Philip E. Mosely s-a pregătit să devină istoric, dar metodele multi și interdisciplinare l-au dus pe tărâmul sociologiei, antropologiei, economiei, psihologiei, studiilor politice și relațiilor internaționale. Pregătirea lui în România, alături de savanții Școlii lui Gusti, i-a deschis nu doar noi orizonturi ale cunoașterii Europei și lumii, dar l-a familiarizat cu metode riguroase de cercetare științifică și analiză, i-a oferit modele viabile de organizare socială și instituțională. Toate aceste acumulări de cunoaștere și abilități i-au fost de un real folos în munca sa didactică și științifică, dar îndeosebi după anii ’30, când a fost implicat în activități analitice, diplomatice, de instituționalizare, strategizare și comunicare la nivelul agențiilor guvernamentale americane și în procesul decizional al politicii externe și de securitate SUA. Motiv pentru care a fost un sincer susținător al valorilor românești, atât în România, cât și în SUA și în Europa“, a argumentat prof. univ. Vasile Pușcaș volumul care își propune doar reconstituirea istoriografică a unor aspecte din activitatea profesorului Philip E. Mosely, îndeosebi cele care au avut în vedere România.

Cel de-al doilea volum lansat la Zalău – ”Cehi, slovaci și români în veacurile XIII-XVI”, îl are ca autor pe istoricul Mihail P. Dan (1911-1976). „Lucrarea (…) este astăzi o raritate bibliografică. Apărută la Sibiu în anul 1944, când Institutul de Istorie Națională din Cluj se găsea în refugiul sibian impus de ocupația ungaro-hortystă asupra părții de nord-est a Transilvaniei, difuzarea i s-a făcut cu dificultate, multe din exemplarele ediției dispărând în condițiile repetatelor mutări ale Institutului și Bibliotecii acestuia în fața bombardamentelor. (…) Importanța sub aspect științific a lucrării profesorului Mihail P. Dan pentru studiile referitoare la raporturile româno-ceho-slovace a rămas însă intactă datorită, în primul rând, vastei și profundei documentații istorice asupra subiectului, modalităților de abordare a lui”, potrivit academicianului Nicolae Edroiu.
Cele două volume pot fi achiziționate de la Centrul de Cultură și Artă Sălaj.