De fapt, e puţin cam improprie formularea “corupţia clujeană” din titlu, pentru că DNA Cluj are în competenţă anchetarea cazurilor de mare corupţie din judeţele Maramureş, Sălaj, Bistriţa şi Cluj, dar titlul mi s-a părut prea reuşit, ca să-l mai încarc cu detalii de astea.

33 de ani a avut Crin Bologa cînd a preluat frîiele DNA Cluj şi, după cum afirmă şi el, era cel mai tînăr procuror ajuns într-o asemenea funcţie de conducere şi răspundere. Sincer, pe mine nu m-a mirat deloc cînd am auzit de el, că ar fi preluat “anticorupţia” de la Cluj; îl ştiu pe Crin de ani şi ani şi pot spune despre el că e un fel de “doctor House” al dosarelor penale: meticulos, neobosit, exigent şi cinstit.
Acum, am aşteptat să se mai liniştească treburile cu numirea sa în funcţia de prim procuror al Parchetului de pe lîngă Tribunalul Sălaj, ca să putem sta de vorbă liniştiţi, despre perioada de la Cluj, pentru că prea puţine se ştiu, aşa, în general, despre ceea ce se întîmplă într-o astfel de instituţie; în afară de unele ştiri aproape impersonale, care mai transpiră din cînd în cînd, şi cîteva statistici, “zona” aceasta e cam închisă cititorului de ziare.
Rep.: De fapt, cum ai ajuns la DNA Cluj?
Crin Bologa: Păi, prin toamna lui 2005, procurorul şef Daniel Morar a făcut mai multe propuneri unor procurori, pentru funcţia respectivă, propuneri ce aveau la bază calificativele atinse de către aceştia, în activitatea de urmărire penală. Deci, nu am fost doar eu cel vizat. Iar propunerea era şi pentru DNA Bucureşti, nu doar la Cluj. Apoi, toţi cei care erau în vizorul procurorului şef au avut de susţinut un examen în faţa secţiei de procurori a Consiliului Suprem al Magistraturii, respectiv susţinerea unui proiect de management. Am cîştigat concursul respectiv şi aşa am ajuns pe funcţia de la DNA Cluj.

“La mine singura limită a fost legea!”

Rep.: Care a fost prima ta impresie acolo?
C.B.: Lipsa totală de activitate de acolo. Zero rechizitorii, fără dosare de perspectivă înregistrate, fără personal, fără nimic. Într-un fel, mă şi bucura lucrul acesta: puteam să o iau eu de la zero, să-mi clădesc eu propria echipă, să completez posturile de procurori şi poliţişti, să îmi formez legăturile cu structurile competente în domeniul fiscal, poliţie etc şi să analizez situaţia, pentru început, privind existenţa sau nu a corupţiei din cele 4 judeţe.
Re.: Şi? Era sau nu coruţie?
C.B.: Deja la sfîrşitul anului 2005 am reuşit să facem un rechizitoriu, deşi am preluat funcţia doar în toamnă. Am reuşit să-mi completez schema de personal cu oameni comptetenţi şi, în scurt timp, am ajuns din serviciul teritorial DNA cu cea mai slabă activitate din ţară, la cel cu cele mai multe rechizitorii soluţionate.
Rep.: Asta cam ce înseamnă, în volum de muncă?
C.B.: Păi, media pe ţară este cam de 3-4 dosare soluţionate pe an, pe serviciu teritorial. Noi am avut şi cîte 7 dosare pe an. Ba într-un an am avut şi 14.
Rep.: Ceva dosare care au făcut vîlvă, la vremea aia?
C.B.: Am avut 3 cauze cu procurori corupţi. Apoi unul cu un prim procuror arestat. Asta a fost şi ca un semnal pentru toţi: să se vadă că, dacă am ajuns să soluţionăm şi cauze împotriva procurorilor, nu mai avem nici o limită. Ne implicăm peste tot unde există corupţie.
Apoi au fost dosarele pe permisele de conducere din Baia Mare, în 2006, înainte să apară scandalul ultra-mediatizat din Argeş. Am arestat poliţişti, instructori auto.
Apoi dosarul Vămii Sighet şi multe alte dosare. Am ajuns să arestăm procurori, poliţişti, vameşi, consilieri judeţeni, inspectori fiscali etc. Am ajuns un serviciu respectat şi apreciat.
Rep.: Tot timpul se vorbea şi se vorbeşte în media despre implicaţiile politicului în dosare. Tu ai avut vreodată de-a face cu asemenea probleme? Adică ţi-a băgat cineva vreodată beţe-n roate, ordonîndu-ţi: de dosarul ăla nu te ocupi?
C.B.: Niciodată. N-am avut de a face niciodată cu vreo influenţă externă pe vreun dosar. La mine singura limită a fost legea.
Rep.: Se tot vorbeşte că procurorii şi judecătorii ar fi în linia întîi a tentaţiei de a lua mită, din cauza salariilor mici pe care le au. Ce zici de asta?
C.B.: Singurul lucru pe care pot să îl afirm aici e că, atît noi, cît şi judecătorii avem salarii decente, care ne permit să fim şi să ducem o viaţă onestă.
Rep.: Ce s-a întîmplat cu echipa pe care ai format-o şi cu care ai atins rezultatele astea remarcabile? Asta, după 2008, după ce ţi-a expirat mandatul.
C.B.: Schema pe personal pe care am avut-o a fost una foarte bună, dovadă că foştii subordonaţi de atunci ocupă acum funcţii de conducere: unul este şeful DNA Bucureşti, altul şeful DNA Cluj şi un alt fost coleg este acum procuror general al Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Cluj.
Rep.: În cei 3 ani petrecuţi la şefia DNA Cluj, ţi-ai făcut vreun reproş?
C.B.: Singurul reproş pe care mi l-am făcut e că mi-am neglijat familia, în detrimentul serviciului. Cînd am ajuns la Cluj, am dat tot din mine şi la fel am cerut şi de la subordonaţi. Poate am fost prea exigent, dar niciodată nu am cerut mai mult de la subordonaţi, decît am făcut eu.
Rep.: Acum eşti prim procurorul Sălajului. Crezi că mai ai în mînecă şi alte surprize? Ai accepta alte funcţii mai tari, de prin ţară?
C.B.: Totul este posibil. Depinde de provocare!