Privesc spre cer și parcă-mi spune
Să nu mai plâng, că ești cu mine,
În gând, în suflet și-n priviri.
Sunt doar pierdută-n amintiri.

Mi-e dor să te privesc de-aproape,
Să mă atingi cu mii de șoapte.
Doar să-mi vorbești, orice ai vrea să spui,
Eu vreau doar glasul să-ți aud.

Să-mi cânți cuvinte de amor,
Cu sunet cald, o muzică de dor.
Dar știu că multe nu ni le mai spunem
Să le lăsăm să tacă mute pe-astă lume.

Dar nu-i nimic când știu că simți
Ce simt și eu. Și nu mai plâng.
Dar totuși, n-am plâns eu.
Au fost doar norii care-n vânt se cern,
Plângând distanța dintre noi.