Peste tot auzim astazi de eco… pe mine cuvantul acesta eco ma intoarce undeva in timp, in trecut, in acel timp in care Eco era omul si natura ce-l inconjura, acel om care se contopea cu natura si natura cu omul… Era vremea strabunicilor nostri, erau acele perioade in care poluarea era aproape inexistenta, erau acele vremuri in care hrana era naturala si se baza pe tot ceea ce omul reusea sa produca in gospodaria proprie. Singurele materiale textile erau cele tesute la razboiul de tesut ,din materiale naturale si absolut bio: bumbac, in si canepa… acestea sunt “plantele minune” in tinutele vestimentare, racoroase vara si calduroase iarna. Imi amintesc cu nostalgie acele vremuri in care, in escapadele mele la tara, vedeam femeile tesand la razboi: covoare, stergare , peretare, prosoape de bucatarie, coseau camasi, fuste, ia romaneasca, care este astazi atat de apreciata, costume populare…aceata era portul romanesc, portul traditional. Atunci nu intelegeam de ce trebuie sa se chinuie cu o munca atat de meticuloasa si ma gandeam ca este pierdere de energie, le preferam pe cele cumparate din comert, aveam impresia ca tot ceea ce este cumparat din comert este mai bun din punct de vedere calitativ. Astazi am cateva astfel de tesaturi, adunate undeva intr-un dulapior si din cand in cand le privesc si imi dau seama cate ore de munca, cata rabdare si indelednicire a fost necesara in realizarea lor, si ca deasemenea au calitate si durabilitatea in ciuda timpului ce s-a lasat peste ele, arata impecabil,chiar daca unele dintre ele au peste 40 de ani vechime.
Ce inseamna eco? Eco inseamna sa traiesti eco, sa simti eco, sa mananci eco, sa porti eco, sa reciclezi si sa te bucuri de tot ceea ce natura iti poate oferi. Dar cum se pot face toate acestea…? Desigur nu este simplu, insa daca fiecare dintre noi ar recicla, ar planta un copac, ar cumpara produse traditionale, naturale, cultivate la noi in tara, nu ar folosi lumina atat de des, ar selecta deseurile menajere… ar putea fi un inceput! Sigur, idealul de eco… este omul in natura si sincronizarea lui cu natura, sa traiesti in gospodaria ta intr-o discretie perfecta – sa nu deranjezi natura, sa ai animalele tale care sa iti asigure hrana, sa ai gradina ta de legume, sa ai livada cu pomi fructiferi, sa poti sa imbraci doar materiale textile netratate chimic, textile naturale, sa te plimbi cu bicicleta… nu ar strica nici un iaz cu pesti… dar deja astea sunt vanitati. Sigur, acestea ar fi valentele perfecte de a fi eco. Putini dintre noi am putea trai in acest mod si cu siguranta nu multi l-ar accepta, insa, cu totii putem recicla si planta cel putin un copac, ar fi un prim mic pas in a salva si a nu distruge! Sa poti fi eco, si sa incerci sa gandesti eco, trebuie sa vrei si sa ai educatia necesara sa simti! Tocmai de aceea, pregatim in concursul ”Ecoprovocarea” o parada a modei.. eco!