” – Ț-am mai spus io țâie că tătă lumea face gulaș! Numa puțâni dintre ii știu că gulașu nu-i tocană, că-i zamă! Așe să și face, ca o zamă. Dreptu-i că la cei mai mulț le iesă tocană. Că pun multie în ceaon, și atâta le hierb, atâta le-ntorc, că scadie zoaftu și îi gata tocana! Ce-ț spui io amu i-o zamă gulaș, da o faci înt-on alt fel. Folosăști tăt carnie die dhițăl da nu o tai coștie.

O dai pân moșina die măcinat. Da să aibă moșina roșteiu mai rar, cu hudile mai mari. Ca la uărice gulaș pă lângă carnie îț mai trebe ciapă. Aproape câtă carnie pui, atâta pui și ciapă. Tai ciapa mânânțăl. Pui unsoare în ceaon și friji carnia măcinată. Pui sare și mai pui chimin. După ce carnia și-o știmbat coloarea, adauji ciapa, amesteci și le friji laolaltă. Pui și o lingură die poprică dulce, amesteci și pui apă caldă.

Ca pântru zamă, atâta apă pui! Tai coștie o porodică mare, coaptă. O tai după ce o-ai opărit și o-ai cojit. Pui porodica la hiert și mai pui și o thipărușe dulce, roșie, pă care o-ai tăiet scrijele. Corățăști pere și le tai cum îț place. Pui perile tăietie în zamă. lași să hiarbă până ce și perile s-o făcut, da nu le lași să să sferme! Nu uita să pui la sfârșit thiperi! Noa, cam așe faci zama gulaș! Cu carnie die dhițăl măcinată. Țâie-Vă Dumniezo sânătoși! Doamnie Dă binie la tăț!”