Vă spuneam zilele trecute despre cum e cu grădinița care funcționează și pe timp de pandemie, în Germania, unde statul a decis ca învățământul să se desfășoare normal în unități, pentru a da posibilitatea părinților sa își păstreze joburile și să nu o ia razna între cursuri pentru copii on-line + home office / șomaj.

Vorbesc doar despre grădiniță pentru că aici știu cum merg lucrurile din proprie experiență, copilul din dotare aka Maya având 3.5 ani și fiind în grupa mică din septembrie încoace.

Poneii și corabia de pirați

Pentru că anterior v-am spus cum sunt organizate grupele și cum se derulează perioada de integrare a piticilor, azi mă voi opri la ce fac ei acolo, în afară de trăznăi cât cuprinde, care sunt oricum la ordinea zilei.

Ei bine, zilnic sunt scoși în aer liber. Grădinița are o grădină mare și întinsă (ce comic sună asta ca formulare, dar îmi place să îi spun grădiniță și nu unitate de învățământ). Gradina mare și verde e cam cât două ogoare zdravene de-ale noastre, unde cei mici au la dispoziție leagăne de tot soiul, ponei de lemn în mărime naturală pe care călăresc, groapă de nisip, plus o corabie de pirați – și ea în mărime naturală și prevăzută cu o mulțime de catarge, funii și scări de frânghie pe care puștii se cățără mai ceva ca mașinuțele. Pentru a ajunge în grădină, grupele ce au sălile la etaj au atât trepte, cât și câte un tobogan conectat la terasă. Evident, copiii folosesc mai totdeauna toboganul, lăsând scările plicticoase adulților.

Dacă o întreb pe Maya ce îi place cel mai mult în grădină, îmi spune simplu că poneii și corabia de pirați și face asta cu un zâmbet ecuatorial pe față.

Ce e super cool e că are ocazia să se joace cu ei zilnic, pentru că piticii sunt scoși în grădină timp de 3 ore în fiecare zi, indiferent că plouă ori e soare.

Copii plini de noroi = copii fericiți

Tot așa, de două ori pe săptămână sunt duși în pădure și încurajați să descopere, să se cațere în copaci, să exploreze și să sară în băltoace. Fiecare copil are un cuier cu haine impermeabile (bunica mea le zice “țoale de mușama), plus un sac cu haine de schimb pentru situații nămoloase rău, în care noroiul a învins echipamentul de protecție și copilul arată ca aterizat din cotețul purceilor. Bine, sunt destule zile când Maya apare la ușă, când o luam, cu mâinile murdare, cu fața așișderea, cu hainele pline de noroi, cu căciula strâmbă pe cap (ea și Decebal, jur!), dar urlând fericită că a găsit “o ghindă grasă” în grădină, iar asta e singurul lucru important. Pentru că haine murdare și pline de noroi = un copil zburdalnic și fericit, iar asta trebuie să fie aspirația și dorința fiecărui părinte, și nu un copil curat, călcat, apretat și pigulit la patru ace.

V-am zis că fiecare copil are în cuier haine impermeabile, plus un săculeț cu haine de schimb? Pe lângă asta, fiecare mai are și un săculeț cu echipament sportiv, de două ori pe săptămână făcând educație fizică în sala de sport. Maya vine acasă și, pe covor, ne arată cum se dă peste cap și face tot soiul de mișcări – ceva mix între balerină, clovn și gimnast – de care ne spune că le-a învățat la Educație fizică. Sună bine, mai bine să crească iubind mișcarea și sportul și o zic din proprie experiență – eu fiind crescută la polul opus și urând orele de sport în toți anii de școală.

Teatru de păpuși și team work

Ca activități indoor, copiii au multe board-games gen “Nu te supăra, frate!”, plușuri, căsuțe de păpuși, lego, cuburi de construit, mașinuțe, rafturi cu cărți și lăzi cu animale. Ziua începe cu Cercul de dimineață, când copiii se salută, cântă și dansează împreună pe muzică vioaie.

În restul zilei, au diferite activități, aici punându-se accent pe dezvoltarea abilităților sociale, interpersonale și de contact. Pentru asta, se folosește des teatrul de păpuși. Mai țineți minte păpușile pe funii, puse în mișcare de Catherine Hepburn și copiii din “Sunetul muzicii”? Un astfel de teatru de păpuși e folosit și aici, pus în scenă de educatori, în timp ce copiii primesc păpuși sub formă de mănușă și sunt încurajați să ia parte la dialog și la sceneta în sine.

Tot pentru a dezvolta abilitățile sociale, comunicarea și munca în echipă, copiii sunt aranjați în grupe mici ori în perechi și primesc diferite sarcini pe care trebuie să le ducă la bun sfârșit împreună. Spre exemplu, de Sfântul Martin, sărbătorit in calendarul catolic în 11 noiembrie, au avut de confecționat felinare din hârtie, pe care apoi le-au pictat și au pus înăuntru baterii electrice. Seara, ținându-se de mâini și formând un șir, au colindat cu felinarele prin oraș, cântând cântece vesele despre Sfântul Martin. Pentru seara respectivă, copiii au bucătarit și au copt două zile la rând turte și prăjiturele specifice sărbătorii, rolul activității fiind tot de a-i face să lucreze unul cu altul cât mai bine.

Reciclare. Fara jucării până la Crăciun

In prezent, se pregătesc de Sfântul Nicolae. Părinții au fost rugați să ducă la grădiniță câte un ciorap în care Moșu’ va lăsa darurile pentru cei mici, în timp ce ei vor pregăti Moșului o surpriză. Nu mă întrebați ce fac exact, că nu știu, Maya insistând că e secret și surpriză. Pot doar să vă spun că între 10 noiembrie și până la Crăciun, toate jucăriile au fost scoase din grupe și trimise la curățat / sterilizat. Prin email, părinții au fost rugați să contribuie, dacă pot, cu cutii de carton, role rămase de la hârtie igienică ori șervetele de bucătărie, pentru că puștii vor fi învățați în aceste săptămâni să recicleze și să își confecționeze singuri jucării din carton, sfoară, ghinda și castanele adunate din pădure.

Am prins ideea că și darul copiilor pentru Moș Nicolae va fi ceva confecționat de ei, din astfel de materiale. Mi se pare tare frumos. Și, văzând dimineața părinți și pitici cu cutii de carton în brațe, mi-am adus aminte de propria copilărie, când am colectat hârtie și ziare, le-am legat cu sfoară și le-am dus cu tata la școală. E una din amintirile mele dragi cu tata, chiar de acțiunea în sine veți zice, probabil, că a fost comunistă. În mintea mea, e ceva făcut cu tata, făcut în doi. Maya își va aminti cum a confecționat jucării din carton împreună cu Anton și cu Moritz. Și va fi ok. Va fi o amintire dragă. Comunicarea și lucrul împreună sunt temelia prieteniilor și a unei vieți sănătoase. Și sunt recunoscătoare că e îndrumată spre așa ceva.

Cât despre surpriza pentru Moș Nicolae, dacă aflu mai multe, revin și vă spun. Deocamdată, pot doar să vă reamintesc că, deși adulți, în suflet tot rămânem copii, așa ca fiți buni cu voi înșivă, buni unul cu altul și curătați-vă ghetuțele. O fi pandemie, da’ Moșu’ vine și e bine să fim pregătiți.