Mă trezesc noaptea târziu
Și primul gând ce-mi vine în minte
Ești tu.
Îmi umpli sufletul de dor,
Un dor nebun ce mă sfâșie pe dinăuntru.
Și tot ce vreau e să fii aici, cu mine.

Nu am somn. Uneori adorm epuizată
Așteptând să dai un semn
Să-mi dai din tine o bucată,
Doar atât cât să mă-mbete cu…
N-am nici cea mai vagă idee.

Cred că asta mă ține legată
De nu pot scăpa de ceea ce simt,
În mod ciudat nici nu-mi doresc să știu,
Dar al naibii mod să neg ce e.
Și mi-e peste măsură să mă schimb.

Vreau să te văd, atât de mult că doare,
Să mă ascund la tine-n brațe.
Acolo mi-aș găsi liniștea.
Acolo am simțit-o ultima dată și o știi.
Sunt sigură că și tu ai simțit la fel.

Putem nega cât de mult vrem,
Ne-a atins pe amândoi acea secundă
Nu o pot uita și nici nu vreau, niciodată.
A fost atât de cald, de bine, de seren.
A fost perfect.

Știu că ai fugit încă de-atunci, tu poți.
Dar eu.. Vai, ce luptă nebună am în mine.
Aș plânge, dar nu pot. Am plâns destul.
Acum am liniște. Și dor.
De dor nu pot scăpa.

Naiba să le ia pe toate.
Că de-apuc să mă trezesc,
Îmi sare somnul și inima din piept,
Nebună după tine, după himere
Că altceva nu am și nici n-o să avem.

Doar atât încerc, să îți dau pace.
Cum sunt? Eu, excelent. Dar fără tine în ecuație.
Tu ești excepția din viața mea.
Dar e doar noaptea. Aiurea, și ziua e la fel.
Mor de dor, să te aud, să te văd, să te ating.

În brațe. Ți-am mai spus. Acolo vreau.
Nu vreau nimic, doar liniște, la tine la piept.
Acum adorm la loc, mi-am spus durerea
Și e mai bine, acum mi-e somn.
Adorm zâmbind. Și-aș vrea s-adormi cu mine.