Închid ochii, uneori, când răsare luna,
și-o-mbrățișez tăcut, la fel ca-ntotdeauna,
rătăcind și aici și dincolo de nori,
iar sufletu-mi se-mparte în mii de culori.

Mă pierd și m-ascund în lumina-ți fierbinte,
se zbat simțăminte mai presus de cuvinte,
și tac, și te las să mă vezi făr de pământ.
Îmi auzi tăcerea, m-auzi cum îți cânt?

Mă vezi cum de jos în sus mă preling
să mă transform în cer, să pot să te-ating?