Primul lucru pe care îl observi, atunci când intri înăuntru, nu sunt picturile, care sunt aproape șterse, ci aurele sculptate deasupra capetelor sfinților, niște aure sculptate cu migală în lemn și care au darul de a scoate în evidență ceea ce a mai rămas din pictură. Iar aceste ”aure” se regăsesc atât pe pereții interiori și cei exteriori, cât și deasupra ușii de intrare. De altfel, biserica de lemn din Bălan Josani e una dintre cele mai frumoase și valoroase din Sălaj tocmai datorită artei dulgheriei, această cioplitură foarte frumoasă cu care meșterul Popa Toader a decorat toată biserica.

Picturile sunt majoritatea șterse, însă au mai rămas porțiuni care se văd destul de bine, și care, chiar și așa, ca un fel de pete, înfrumusețează pereții interiori ai bisericii. O biserică pictată, așa cum se mai poate încă observa, și pe pereții exteriori, însă picturile sunt atât de șterse încât trec aproape neobservate. Însă, chiar și așa, arta dulgheriei meșterului a rămas aproape intactă, bârnele pereților fiind decorate cu brâu median și ocnițe sub streașină. Și, dacă tot vorbim de arta dulgheriei, o adevărată operă de artă este micul oblon al ferăstruicii altarului, care dă un farmec aparte bisericii, ca o poveste întipărită în lemn.

Aici, la biserica de lemn, în anii trecuți, se țineau slujbe de pomenire a eroilor, lângă pietrele rotunde așezate pe pământ, în fața bisericii, pietre despre care se spune că, deși s-a încercat scoaterea lor cu tractorul, nu au putut fi scoase.

Biserica de lemn din Bălan Josani, dedicată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, și atribuită meșterului de biserici itinerant Popa Toader, este datată prin inscripție din 1695 și pictată, conform pisaniei, la cumpăna secolului 18 cu 19.

Conform inscripției de de-asupra ușii de intrare biserica a fost consacrată în “Leat 1695 msț apri(lie) 26 dn”. Pictura murală interioară și exterioară este datată la sfârșitul secolului 18, începutul celui următor, de o pisanie scrisă în zilele împăratului Franțisc, al protopopului Petru al Miluanului, și cu “cheltuiala a tot satul”.

O inscripție cursivă pe cununa streașinii dinspre miazăzi surprinde o reparație semnificativă: “Acésta biserica sa reparatu prin maestri de lemnu Georgiu Jánkis, Vasalika Munindras si Indreiu Petrule la a. 1881”.

Biserica, cu o structură de lemn bine păstrată se distinge prin arta dulgheriei, principalele motive fiind funia, unda apei, rozeta și crucea, motive întâlnite la multe alte biserici de lemn din Sălaj, și nu numai.

Trăsături

Portalul de la intrare se individualizează cel mai mult în ansamblu, ușorii lui fiind acoperiți cu brâuri verticale bogat cioplite ce se unesc peste tocul ușii printr-o funie arcuită cu o cruce în mijloc, încadrată de două rozete laterale.

Una dintre cele mai bine păstrate lucrări ale meșterului Popa Toader și una dintre cele mai prețioase păstrate în județul Sălaj, biserica de lemn din Bălan Josani are bârnele cioplite din lemn de gorun, așezate drept și încheiate în cheotori netede cu multă atenție, tăiate în coadă de rândunică. Între bârne, latul lemnului a fost scobit puțin pentru a crea o mai bună etanșeizare, un rafinament tehnic specific bisericilor de bună calitate.

Butea bisericii are o capacitate redusă, cu o lățime de 5,61 m și o lungime de 9,20 m, la care se adaugă în prelungire spre răsărit un mic altar poligonal, 3,30 m lung și 4,38 lat. Intrarea în tinda femeilor se face dinspre miazăzi, iar o ușă în mijlocul peretelui ce separă femeile de bărbați duce mai departe spre biserica propriu zisă, rezervată în trecut numai bărbaților.

Tinda este tăvănită sub tălpile turnului, însă urmele de pictură din pod și cioplitura frumoasă în partea de sus a pereților sugerează că tinda a avut inițial fie o altă acoperire interioară fie a fost lăsată deschisă spre pod.

Biserica bărbaților are proporțiile unui cub, cu lățimea, lungimea și înălțimea egale, proporție întâlnită și la vechile biserici de lemn din Maramureș. Această încăpere este acoperită de o boltă semicilindrică (cerime) din blane groase sprijinite pe o structură în cruce formată din o meștergrindă în ax sprijinită pe tâmplele laterale și un arc dublou transversal, așezat sub nașterea bolții pe două mici console. Din biserica bărbaților spre altar se deschid trei uși, cea din mijloc păstrându-și încă dverele împărătești originale.

Altarul este acoperit de o mică cerime. În mijlocul încăperii strâmte este înălțat un prestol dintr-o lespede așezată pe trei picioare de piatră, simbolizând Sfânta Treime, o rezolvare neobișnuită atât pentru forma cât și pentru semnificația aleasă.

Biserica este luminată de un număr redus de ferestre, două în navă și două în altar. Ușile păstrate la intrare și spre biserica bărbaților sunt făcute de meșterul dulgher, cu țâțâni și încuietoare de lemn.

Acoperișul este unic peste întreaga biserică, incluzând altarul. Sistemul de căpriori prinși în cuiburi în cununile streașinilor este unul comun bisericilor de lemn din Transilvania. Acoperișul de tablă l-a înlocuit în secolul 20 pe cel de draniță.

Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor, numai până la nivelul coamei acoperișului, o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj. În partea superioră, între picioarele turnului, a fost amenajat un foișor deschis, probabil pentru un singur clopot. Turnul, legat cu pereții tindei, însă care străbate decorul de ocnițe, se termină cu un coif ascuțit ce protejează foișorul cu ajutorul unei poale împrejur.