Îmi aduc aminte de perioada copilăriei, când începea vacanţa de vară, chiar din prima zi, mergeam la bibliotecă, de unde luam cât de multe cărţi aveam voie, apoi alegeam una, urcam în nucul din spatele blocului şi mă cufundam în lumea cărţii. Au trecut ani, iar în ultimul timp, pentru că tot primesc cărţi în dar, n-am mai trecut pragul bibliotecii de ceva vreme, aşa că mi-am spus că ar fi vremea să văd dacă mai există activitate la bibliotecă, mai ales acum, de când internetul e “la putere”. Şi, spre marea mea surpriză, nu numai că lumea trece pragul bibliotecii, dar biblioteca, aşa cum e acum, “nu e doar locul acela cu cărţi, cum era pe vremuri, unde lumea vine şi împrumută cărţi, înseamnă mult mai mult,” aşa cum a ţinut să sublinieze Florica Pop, managerul unităţii, cea care m-a pus la curent cu situaţia şi activităţile desfăşurate în Biblioteca Judeţeană Sălaj.

Spaţiul, prioritatea numărul unu

Cea mai mare problemă a Bibliotecii Judeţene e lipsa spaţiului unde să se poată desfăşura activitatea, aşa cum ar fi normal pentru o astfel de instituţie. În ludotecă încap vreo 15 copii, sala de lectură e neîncăpătoare, secţia împrumuturi pentru adulţi e în chirie de şapte ani, în altă parte a oraşului, iar asta nu face decât să pună piedici activităţilor organizate de personalul bibliotecii. Oricum, cei care pot să facă ceva în privinţa asta, respectiv Consiliul Judeţean şi Primăria, par a nu fi interesaţi de sprijinirea culturii, iar asta sună bizar avându-se în vedere că în unele ramuri sportive se investesc o grămadă de bani. Da, e bine că se investeşte în sport, dar totuşi, e nevoie de o strategie de dezvoltare a oraşului, cultura şi educaţia ar trebui să fie pe primul loc, pentru că de aici începe totul. Iar soluţii ar fi, fosta clădire a CMJ-ului putând cu uşurinţă să acopere nevoia de spaţiu a bibliotecii. Ar mai fi şi clădirea Transilvania, care e în renovare de mulţi ani deja, şi care poate fi şi ea o soluţie, asta dacă, între timp, nu vor intra pe fir şi alte interese, cum au mai fost şi până acum.
O altă problemă care afectează direct bunul mers al lucrurilor e lipsa de personal. “Avem în minus 12 posturi, toate de bibliotecari. Este destul de greu, mai ales că la noi se lucrează în două ture. Norocul e că suntem un colectiv unit, şi aşa vrem să rămânem, entuziasmul fiind cel care ne duce înainte şi, mai ales, mulţumirile care vin de la oamenii pe care i-am ajutat. Şi vine atâta lume, vin atâţia copii şi ne e milă că nu avem unde lucra cu ei. Şi degeaba tot faci şi accesezi tot felul de fonduri pentru dotare, dacă nu ai unde să pui lucrurile respective.”
Paradoxal, deşi Sălajul e primul judeţ din ţară care a reuşit să aibă toate bibliotecile deschise, şi singurul judeţ care a reuşit să-şi modernizeze bibliotecile prin tot felul de proiecte, e printre ultimele când vine vorba de spaţiu. Spune asta ceva?

“Sprijin pentru viaţă”

În jur de 60 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate participă la activităţile “after school” organizate de Biblioteca Judeţeană, iar tinerii care au nevoie de sprijin în elaborarea lucrărilor de licenţă trec şi ei des pragul bibliotecii, fiindcă aici găsesc sprijin şi înţelegere, chiar consiliere atunci când e cazul, mulţi dintre ei participând activ în clubul bibliovoluntarilor, activitate organizată de Bibliotecă. “Grupul s-a constituit printr-un proiect inedit pe ţară, am dorit să avem pe lângă biblioteci un grup de tineri care să poată ajuta oamenii care au nevoie, într-un moment sau altul, de sprijin. Avem puncte de lucru peste tot – la Clubul pensionarilor, Centrul pentru recuperare ‘Acasă’, Centrul ‘Tinereţe fără bătrâneţe’. Neavând noi spaţiu, am găsit înţelegere la conducătorii altor instituţii, care ne-au oferit spaţiu acolo pentru activităţile noastre, spaţii pe care, prin diferite programe accesate de noi, le-am dotat cu aparatură modernă – laptopuri, videoproiectoare etc. Avem cursuri permanent, cu toate categoriile de public, chiar şi cu profesori, educatori sau învăţători, care au nevoie de îndrumare în elaborarea materialelor didactice. Avem colegi pregătiţi în foarte multe domenii, şi suntem solicitaţi foarte mult să mergem în şcoli, lucru pe care îl facem ori de câte ori este nevoie.”
Şi ca să se aducă mereu un suflu proaspăt, îmi spune Florica Pop, în fiecare an se organizează activităţi noi, de genul “Pocalul cunoaşterii” – pentru cei care vor să descopere, “Degetele magice” – pentru cei cu talent în arta plastică, “Bibliovacanţa” – în fiecare zi de vacanţă o activitate nouă, pentru fiecare, “Festivalul poeziei” etc. Ceea ce m-a surprins, însă, mai tare, din câte mi s-au spus, e că se face ceva pentru a schimba modul tâmp de a fi al tinerilor, care, unii dintre ei, de cele mai multe ori nici măcar nu ştiu să vorbească corect şi care atunci când deschid gura pur şi simplu poluează sonor, tineri cărora li se mai dă, astfel, o şansă. Iar asta ar trebui apreciat, indiferent de cine e cel care face asta. “Mergem foarte mult atât pe dezvoltarea aptitudinilor, cât şi pe creaţia literară. Avem chiar şi o trupă de teatru. Dar nu atât spectacolul contează, cât ideea de a-i lăsa pe cei tineri să se dezvolte, să ştie cum să se exprime, şi chiar am constatat că tinerii care au venit la noi şi au lucrat cu noi la teatru sunt mai dezinvolţi, şi nu doar că vorbesc mult mai degajat, dar vorbesc corect… Încercăm să vedem ce putem face şi în afara bibliotecii, pentru oamenii nevoiaşi de la ţară, pentru cei din cartierele mărginaşe ale Zalăului, pentru tot ce înseamnă sprijin pentru viaţa oamenilor.”

Biserica versus cultură

La nivel de Sălaj există 57 de biblioteci comunale, 3 biblioteci orăşeneşti, toate fiind echipate, prin proiecte ale Bibliotecii Judeţene, cu echipamente moderne. Achiziţii de cărţi se fac în permanenţă, Biblioteca Judeţeană având contracte cu majoritatea editurilor din ţară, însă se acordă o importanţă deosebită la cărţile care vor fi puse pe raft pentru a fi citite, mai apoi, de public, fiindcă apar foarte multe cărţi proaste. “Pentru că lumea chiar vine la bibliotecă, avem foarte mare grijă să avem carte nouă în permanenţă, şi nu orice, ci carte bună.” Însă achiziţionare de cărţi pentru bibliotecile comunale (minim 50 de cărţi la o mie de locuitori) e la mâna primăriilor de acolo, iar asta e o problemă, pentru că pe unii primari nu numai că îi doare-n cot de cultură, dar banii care ar trebui să susţină cultura şi educaţia îi dau bisericilor din localitate. Iar aici nu e că am avea ceva cu bisericile, dimpotrivă, e loc pentru fiecare în lumea asta, dar, totuşi, să dai banii de cărţi bisericilor? Chiar face fiecare primar cum îl taie capul, adică nu e nimeni care să urmărească ce fac primarii cu banii publici? Şi aici mă refer, în special, la banii care ar trebui folosiţi pentru educaţia copiilor, pentru că o carte îţi poate schimba modul de a gândi, îţi poate deschide noi orizonturi, poate fi un nou început.

Ca o concluzie

Într-o lume şi într-o ţară în care nu mai aştepţi să moară capra vecinului, ci aştepţi să moară vecinul, ca să-i poţi lua capra, atunci când se face ceva constructiv, atunci când cineva chiar face ceva, nu doar dă din gură ca să fie băgat în seamă, ei bine, lucrul ăsta ar trebui apreciat şi, mai ales, sprijinit, pentru că fără sprijin din partea celor care pot face asta, toată strădania cuiva de a construi ceva se poate transforma uşor într-o luptă cu morile de vânt.