Fiindcă tot se spune că “porcul e cea mai bună legumă”, atunci când vine vorba de mâncare, mulți au început să se ocupe serios de asta, adică au strâns cât de mulți guițători au putut, pe banii lor sau pe banii altora, europeni, cum ar veni, i-au cazat în ferme, apoi au tras sforile, fiecare după cum l-a dus capul sau funcția, ca ai lor – porcii – să fie băgați în seamă de ăi de îi transformă pe bieții guițători în șunci, cârnați, fleici sau alte poziții pe rafturile cu carne ale magazinelor.  Și tot stând cu urechile ciulite, am auzit că, cică, și al nostru mai mare peste județ de la guvern are armata lui de porci. Ăia din ferme, nu alții, ca să nu fim greșit înțeleși, deși, dacă îi întrebi pe adversarii lor politici, sau nu, mulți o să zică că porci nu-s ăia din ferme. Noi știm însă, sigur, că-s ăia din ferme. Și, cum vă spuneam, scurtul drum spre Nirvana al porcilor duce la procesatori, care nu îi culeg pur și simplu, ci bagă ei mâna în buzunar și scot banii la vedere. Da’, nu la fel, adică pentru porcii de rând, cinci lei la kil, pentru ăilalți, ăi cu semn de la comenduire, cinci lei jumate, că, nu-i așa, să trăiți, șefu’! Bine, sigur asta-i peșcheșu pentru talentul de negociator al șefului și pentru că porcii lui îs mai porci decât ai altora, porci care, nu-i așa, au o poziție pref…, pardon, perfectă în ferma animalelor.